Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu
Aşa cum ştiţi deja, filmul reprezintă montarea multor momente filmate în perioada regimului comunist. Începe cu fragmente din timpul procesului cuplului Ceauşescu şi continuă cu înmormântarea lui Gheorghiu Dej, scene impresionante cu mulţimea de oameni veniţi să-l conducă pe ultimul drum. De fapt, cele mai multe scene din film sunt impresionante, unele chiar şocante, şi mult prea puţine în sensul pozitiv.
Vizionarea filmului este, evident, o aducere aminte a anilor dictaturii ceauşiste. Nu ştiu cât este de “gustat” şi cât interes stârneşte în cei care au trăit foarte puţin sau deloc acea perioadă. Personal, pentru că înlăturarea regimului m-a prins la o vârstă la care începeam să înţeleg una, alta, am rememorat multe din vremea aceea, uneori surprinsă că “da, aşa era, dar parcă nici nu-mi mai aminteam”, dar am găsit şi multe “noutăţi” în filmul ăsta. N-o să uit defilările live cu pionierii şi nici prezentarea în cele câteva ore de program tv a ultimelor “realizări” ale oamenilor muncii şi a spectacolelor închinate cuplului Ceaşescu, dar nu-mi amintesc să fi văzut, la vremea respectivă, spectacole organizate în China şi Coreea, cu ocazia vizitelor şi recunosc că sunt încă în starea de “no comment” privitor la aceste spectacole.
Foarte mare diferenţa dintre Ceauşescu la început, în prima parte a multelor sale mandate, la primele congrese şi Ceauşescu din anii ’80, iar felul în care Andrei Ujică a realizat montajul face evidentă această diferenţă. În partea de început, aceea în care dictatorul pare a fi foarte activ, foarte prezent atât intern, cât şi internaţional, mi-a lăsat impresia unei atitudini aproape în continuu persiflatoare, un fel de je m’en fiche..poate sunt doar subiectivă, dar văzându-l în scenelea respective, am simţit o reacţie de revoltă la adresa atitudinii…În partea de final, am remarcat o îmbătrânire rapidă şi cu efecte evidente în comportament, în discurs, iar aici mi-a lăsat impresia unei marionete.
Ar fi multe de zis, sunt multe fragmente memorabile, ca să zic aşa, şi recomand filmul în special celor care au trăit în comunism.Subliniez că nu se regăsesc imaginile de la Revoluţie, pe care le-am tot văzut şi revăzut în ultimii 20 de ani, fără ca adevăratele mistere să fie elucidate, şi, din fericire, nu veţi revedea nici scena împuşcării cuplului Ceauşescu.
Deşi nu am simţit când am trecut cele 3 ore şi deşi alegerea şi îmbinarea fragmentelor în cadrul acestui film este ireproşabilă, cred că ar fi fost necesară o intervenţie pe scenele respective în sensul inserării anilor şi, mult mai important, a numelor personajelor. Dacă o parte din personaje sunt celebre şi nu se simte nevoia identificării lor exprese, cel puţin pentru persoanele din anturajul dictatorului, ar fi fost foarte util. Mai ştiam nume, dar nu-mi mai aminteam figurile acestora şi mi-a venit greu să-i identific pe majoritatea, deşi mi-aş fi dorit.
Bineînţeles Ion Iliescu este de neconfundat când apare într-o scenă din acest film, tânăr promiţător, aflat lângă Ceaşescu, şi nu înţeleg de ce nu se face aceeaşi reclamă pentru această scenă ca pentru cea din filmul Medalia de onoare Pe acesta din urmă nu am reuşit încă să-l vad, dar urmează şi n-am nici o îndoială că Rebengiuc şi filmul mă vor impresiona, cu sau fără Iliescu
Producatorii au gasit de cuviinta ca, la premiera, sa dea si o mapa de presa, o brosura, ce continua numele, datele biografice si figurile tuturor personajelor din film. Interesanta deoarece, ca si tine, am cunoscut prea putin fetele celor din umbra sau chiar din prim-plan, cei doi dictatori fiind mereu personajele principale ale oricarei filmari.
M-am gandit si eu la an, nume, data, enuntarea evenimentului prezentate in film, dar Ujica a facut aici un lucru foarte bun: suntem in fata unei autobiografii, iar intr-un astfel de film-montaj nu e nevoie nici de precizari, nici de comentariu din spate. El a trebuit prezentat asa cum a fost: cu bune (multe dintre ele doar aparent bune), cu rele. Iar spectatorul va prinde din acest amalgam tot ce doreste, indiferent daca a trait sau nu pe acel timp.
Din imagini, pentru un spectator inteligent, chiar necunoscator, totul este negativ din punctul de vedere al caracterizarii "autobiografice" a lui Ceausescu.
Biografie, sau autobiografie ? Este cumva o confuzie ?
@Jovi: bună ideea cu mapa de presă, mi-ar fi folosit şi mie Da, caracterizarea subliniază aspectele negative, mai mult, cuplul apare de multe ori de-a dreptul grotesc, ceea ce nu este nici un artificiu, doar pura realitate…Accentul este oricum pus pe el, e drept că şi ea este foarte prezentă, dar destul de în umbră, ca să zic aşa.
@pheideas: Nu este nici o confuzie. Filmul nu este unul biografic, nu intervine nici un "povestitor" care să detalieze biografia lui Ceaşescu, ci este compus din fragmente filmate în timpul dictaturii, evident, cu acordul lui Ceaşescu. Este practic o compilaţie de scene admise de acesta, care, deci, reflectă cum ar fi vrut să fie perceput, exact cum ar fi o autobiografie.
Andrei Ujică explică astfel:
"Există un nivel de ironie al titlului, dar pentru mine era singura perspectivă posibilă. Există o arhivă de imagini controlate de Ceauşescu şi de maşina lui de propagandă şi dacă încerci să faci un film folosindu-le, nu-l poţi face decât prin ochii lui. Nu puteam face un film numit «Biografia lui Nicolae Ceauşescu» pentru că nu aveam imagini pentru aşa ceva."
N-am vazut filmul si, deoarece am lasat-o moale cu tv-ul, nici informata nu-s. Se poate sa-i fi facut reclama vreo televiziune, dar habar n-am. Insa il voi cauta, poate am noroc.
@QED: şi eu sunt de mai multă vreme într-o perioadă mai fără tv de filmul ăsta am aflat pe net şi l-am văzut la cinema, nu ştiu dacă-l găseşti deocamdată în altă parte decât pe marile ecrane…oricum, eu zic că merită văzut.