Bestiar

Bestiar este colecţia de povestiri cu care a debutat Julio Cortazar. Nu prea ştiu ce aş putea scrie despre această carte decât că mi-a plăcut foarte mult şi mai vreau! Am început s-o citesc cu oareşce rezerve pentru că, pe de-o parte, nu sunt chiar devorator de literatură fantastică şi, pe de altă parte, ştiind că Şotron este considerată capodopera lui Cortazar, mă gândeam că, probabil, volumul de debut nu mă va impresiona în mod deosebit.

Ce debut?! Cortazar are, încă de la această primă colecţie, un scris sigur şi extrem de plăcut.

Povestirile sunt de-a dreptul hipnotice, pornind de la un realism aproape tangibil în care se insinuează elementele fantastice într-un mod atât de natural încât ai putea jura că, undeva, în această lume, toate lucrurile şi întâmplările astea prind viaţă şi sunt cât se poate de fireşti…

În prima dintre povestiri, “Scrisoare către o domnişoară din Paris”, un bărbat varsă iepuraşi şi, fiind încă la începutul călătoriei mele în lumea fantastică a lui Cortazar, prima tendinţă a fost aceea de a căuta semnificaţiile din spatele a ceea ce interpretam eu ca fiind simboluri. Dar, avansând cu lectura, înlănţuirea frazelor şi a imaginilor m-a prins atât de tare, că am lăsat deoparte orice încercare de a-mi explica, bucurându-mă de lumea zugrăvită de Cortazar.

Cel mai mult mi-a plăcut “Cea de departe”, în care o femeie traieşte şi viaţa unei alte femei din alt colţ al lumii, o dedublare extrem de interesantă, cu un final care m-a năucit şi mi-a confirmat încă o dată talentul scriitorului.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.