Cum să uiţi o femeie

Nu, nu este vorba de vreo carte de autoeducare sau dezvoltare personală sau cum i s-o mai spune domeniului care invadează librăriile, cum poate induce în eroare titlul, ci despre romanul lui Dan Lungu, pentru mine primul citit al acestui scriitor.

Sunt puţin cam indecisă în privinţa acestei cărţi…nu aş putea spune nici “da, mi-a plăcut, nemaipomenită!”, nici “nu mi-a plăcut, nu vreau să mai citesc de Dan Lungu”.

Este, pe scurt, povestea lui Andi, un tânăr jurnalist, părăsit de iubita lui, Marga, care dispare lăsând un bileţel şi aruncându-l pe protagonistul romanului într-o negură de incertitudini. Evenimentele ulterioare nu-i sunt tocmai favorabile, fiind nevoit, din lipsă de bani, să părăsească garsoniera închiriată şi ajungând să locuiască la un prezbiter neoprotestant.

Incursiunea autorului în lumea pocăiţilor este interesantă şi oferă pasaje savuroase de analiză şi ironie, dar ideea convertirii, a descoperirii credinţei în momentele de deznădejde nu m-a convins deloc, ba chiar mi-a lăsat un gust amar, deşi personajul se păstrează, cu mici excepţii, obiectiv şi echidistant faţă de convingerile religioase. Mai mult, finalul nu ne oferă o confirmare în ce priveşte convertirea, putând fi înţeles şi ca o dorinţă de a crede în ceva, de a se agăţa de ceva, de a înlocui cu ceva amintirile şi suferinţa.

Scriitura dlui Dan Lungu m-a atras încă de la prima pagină şi m-a purtat printr-o lectură foarte plăcută pe parcursul întregii cărţi…un stil degajat, uşor ironic pe alocuri, cu un lirism rafinat, care te transpune în poveste. Redarea stărilor aferente finalului brusc şi debusolant al poveştii de iubire, ciclicităţii lor, festelor pe care memoria i le joacă personajului în încercările de a uita, algoritmului percepţiei  lui asupra relaţiei şi a întâmplărilor,  m-a făcut, nu de puţine ori, să recitesc pasajele şi să zâmbesc…e o măiestrie pentru care voi mai citi Dan Lungu.

Construcţia romanului mi s-a părut foarte interesantă, povestea lui Andi fiind abordată atât la persoana I, cât şi la persoana a III, cele două fire părând, iniţial, a relata două destine diferite, pornind din momente diferite ale existenţei şi concentrându-se fiecare pe alte întâmplări, pentru ca, în final, să ofere o posibilă cheie a acestui procedeu şi a romanului, în contextul raportării la sine prin prisma credinţei nou descoperite: “Nici nu bănuiam că de a doua zi aveam să fiu mai puţin singur. Mai mult de atât, câ în curând voi putea vorbi despre “eu” ca despre “el”, că aveam să încep s-o uit cu adevărat pe Marga.”

M-a mai uns pe suflet şi felul în care este redată lumea mass-mediei în carte, cu negocierile şi târgurile ca la piaţă, cu urmărirea vânzărilor, a mălaiului în detrimentul calităţii, cu lipsa de respect şi reponsabilitate faţă de cei cărora ar trebui să le transmită informaţii, idei, adevăruri şi pe care ar trebui să-i educe, nu să le întreţină ignoranţa de dragul tirajelor.

Unul din editorialişti, o persoană destul de sofisticată, era de părere că idealul este ca informaţiei care serveşte ziarul să-i dai o formă apetisantă pentru bizon. Teoria lui era că oricum bizonul rumegă forme, nu conţinuturi, că pentru el paiul care umple maţul este mai important decât seva care conţine elementele nutritive.[…] La primele taifasuri bahice, nimeni nu aducea vorba despre nevoia de a descoperi şi a prezenta adevărul. Despre dreptate. Despre obiectivitate. Cum bizonul e figura centrală a sistemului lor de gândire, toate învăţăturile se dezvoltă prin analogie cu sacrul animal. Am aflat astfel că mai mulţi bizoni care rumegă din ieslea noastră înseamnă mai mult mălai pentru noi. Că bizonilor trebuie să le dai hrana gata mestecată, fiindcă ei au creierul neted ca-n palmă şi o lene de zile mari.

4 comments

  • Iulia

    Pare foarte interesanta cartea. E una dintre cele pe care le-as vrea pe noptiera sa le citesc inainte de somn.

  • Rontziki

    @Iulia: este interesantă Smile Mulţam de vizită şi te mai aştept Smile

  • Cafeaua

    am citit-o si chiar e faina,pentru ca este,intr-adevar,altfel.

  • Rontziki

    @cafeaua de dimineaţă: da, este într-adevăr altceva Smile
    Mulţam de vizită şi de comentariu! Te mai aştept pe aici Smile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.