Agora

Agora-PosterVizionînd Agora, recunosc că nu am urmărit nici găsirea adevărului istoric, nici vreo revelaţie cu privire la barbarismul unei credinţe, indiferent care ar fi fost aceasta…Cu privire la distrugerea Bibliotecii din Alexandria, există vreo patru teorii, cea pe care se bazează filmul lui Alejandro Amenabar fiind una dintre ipotezele acceptate şi de istorici. În ce priveşte fanatismul religios şi cât de bun sau de rău poate fi acesta, mi se pare o temă adiacentă sau, mai degrabă un pretext.

Îmi doream foarte mult să văd filmul, nu atât pentru temă, cât pentru Amenabar, care mă convinsese deja cu două pelicule mai vechi (Mar adentro şi Abre los ojos), iar aşteptările erau deja la cote înalte…spre deosebire de alte filme, care, cu cât sunt mai controversate, generând aşteptări şi mai mari, cu atât sfârşesc prin a dezamăgi, Agora a fost cel puţin la înălţimea sperată. Deşi nu pot spune că îmi place în mod deosebit de Rachel Weisz, a jucat excepţional rolul Hypatia şi îmi pare foarte rău că nu a fost nominalizată la Oscar pentru acest rol.

Înţeleg că filmul a stârnit adevărate furtuni, fiind catalogat ca un film anticreştin, şi am citit mai multe dezbateri referitor la realitatea temei. Într-adevăr filmul este un Quo Vadis inversat, creştinii din Alexandria fiind prezentaţi ca o gloată de barbari decişi să-şi impună convingerile religioase cu forţa, răzbunători, fideli ai ideii de ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, iar biserica sare repede şi se simte atacată…Să fim serioşi…După atâtea mii de ani, nu este deja evident că, aproape în numele oricărei religii, oamenii s-au omorât între ei, au avut loc masacre, credinţele au căutat să se impună cu forţa, instituţiile generate de ele au răstălmăcit idei şi precepte, s-au erijat în judecătorii trimişi de divinităţi pe pământ, pentru a obţine controlul, pentru a ţine în frâu gloata de “credincioşi”?!

Nu credinţa a fost cea care a îndemnat la violenţă, la răzbunări şi la impunerea cu orice preţ a unor reguli anume, ci aceia care s-au folosit de ea pentru a deţine controlul şi puterea şi nu puţine sunt momentele, în istorie, când diferitele religii au sabotat dezvoltarea ştiinţei şi exprimarea liberului arbitru (unele încă o mai fac) din aceleaşi motive şi pentru aceleaşi scopuri complet îndepărtate de credinţă.

Toate astea nu au legătură cu creştinismul, ca şi religie, aşa cum nu au nici cu alte religii, în esenţa lor. Majoritatea credinţelor au la bază precepte ca a nu face rău, a-ţi iubi aproapele, a fi milostiv şi alte reguli morale de-altfel, iar simplul fapt că, în numele iubirii aproapelui, se ajunge la vărsări de sânge, arderi pe rug şi alte astfel de practici, reprezintă o deformare totală a ideii de credinţă, care are la bază, din păcate, natura umană, pe de-o parte avidă de putere, iar pe de altă parte uşor de manipulat. Scenariul filmului este foarte clar în acest sens, Mateo Gil, care m-a cucerit deja cu Mar adentro şi El Metodo, nu se dezminte şi ne oferă pe tavă dialoguri în care este imposibil să nu regăsim autenticitatea, nu strict referitor la momentul istoric din film, ci la răstălmăcirea poruncilor şi ideilor propovăduite de credinţă în scopul manipulării.

Multe replici din film sunt dovada clară că nu credinţa este cea înfierată, ci felul în care oamenii au folosit-o sau au fost determinaţi să o înţeleagă, precum şi faptul că, din păcate, realitatea din film  reprezintă, de fapt, multe pagini din istoria omenirii şi este încă de actualitate, indiferent că se comit orori în numele unei religii sau în numele diverselor ideologii, toate având la bază idei bune, corecte, dar sfârşind prin a fi aplicate extremist. Suntem atât de dornici să fim importanţi, să însemnăm ceva, să avem o menire, că, de cele mai multe ori, nu căutăm menirea în noi şi prin noi, ci căutăm să ni se dea una, fie sub forma unui plan pe care cineva acolo sus îl are gata scris pentru noi, fie de către cei din jur, iar nevoia asta de a ne găsi împlinirea în exterior ne face extrem de vulnerabili la multe forme de manipulare.

Este un film care trebuie văzut, dar care trebuie privit obiectiv, pentru că, dincolo de pretextul religios,  reprezintă o analiză corectă a naturii umane şi, poate, o lecţie pe care tot evităm să o învăţăm în ciuda unor milenii de istorie repetitivă…

Câteva replici din film:

– Te gândeşti vreodatã cã greşim?
– De ce?
– Am fost iertat, însã acum, eu nu pot ierta.
– Ierta?

– Pe cine? Pe evrei?
– Isus i-a iertat de pe cruce.
– Isus era Dumnezeu şi doar El poate fi atât de milostiv. Cum îndrãzneşti sã te compari cu Dumnezeu? Frate, suntem vii. De ce? Pentru c-a fost voia Sa sã supravieţuim pietrelor. Dumnezeu ne vrea aici, fãcând ceea ce facem.

9 comments

  • Rodica

    El metodo am vazut-o si eu…minunat film ce m-a tinut in suspans pana la final.
    Adevarul e dincolo de noi….nu-l detinem dar ne laudam ca-i tabara noastra;si asta,oricune am fi noi…

  • Rontziki

    @Rodica: şi mie mi-a plăcut f mult El metodo Smile
    Cam aşa ceva, indiferent care e tema, ca să zic aşa Big Smile

  • mihaeladr

    Eram curioasa sa gasesc un comentariu despre Agora. Si l-am gasit la tine. Mi-a placut. Intr-adevar de-a lungul timpului s-au facut multee.. in numele religiilor.

  • Rontziki

    @mihaeladr: Aştept impresii despre film dacă l-ai văzut sau când o să-l vezi…
    Mulţam de vizită şi de comentariu, te mai aştept pe la mine Smile

  • coryamor

    chiar in seara asta ma pregateam sa vad Mar adentro, pe care inca nu l-am vazut…ce coincidenta…azi a fost ziua coincidentelor.

  • Rontziki

    @coryamor: mă pregătesc şi eu să-l revăd, poate în w/e, că l-am văzut de mult şi aş vrea să mi-l amintesc Smile

  • mihaeladr

    L-am vazut. Ceea ce ai spus a coincis cu ideea pe care mi-am facut-o despre film. Erau vremuri prea cu multa cruzime din partea tuturor. Trebuie insa sa vad sfarsitul ca am incercat de trei ori si mi s-a blocat.

  • Rontziki

    @mihaeladr: trebuie să vezi sfârşitul!!!

  • Pingback: Filme religioase (mai mult sau mai puţin...) | Rontziki

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.