De drag, de dor…de tot….

De mai mult timp mă gândesc să scriu o postare dedicată mamei mele.

Astăzi este ziua ei şi, deşi nu pot fi alături de ea chiar azi, mă gândesc la ea şi mă învăluie o mulţime de amintiri…o să ne vedem cât de curând şi abia aştept să serbăm, pregătesc ceva bun special pentru ea şi vom sta de poveşti, cum facem întotdeauna…

Deşi vorbesc frecvent despre mama, o să vă rog să scuzaţi stângăcia postării, pentru că am oareşce emoţii şi, în plus, aş avea atâtea de scris că nu ştiu ce să scriu mai întâi…

Îmi aduc aminte foarte multe momente “ale noastre”.

Oraşul în care am crescut este o depresiune, aşa încât, în zilele libere, alegeam câte unul din dealurile din jur, luam o carte cu poezii şi plecam pe deal…ne plimbam, vorbeam, culegeam flori şi, când oboseam, ne aşezam pe iarbă şi citeam poezii…alteori, priveam apusul şi stăteam la poveşti pe balcon şi nu de puţine ori, ne-a prins dimineaţa povestind.

Odată, eram eu prin generală, într-o vineri seara, ne uitam la ştiri şi vedem că în Bucureşti, la TNB, era târgul de carte…ce frumos, ce ne-ar fi plăcut să fi ştiut din timp şi să fi venit…începem să vorbim de una de alta şi ne prinde ora 2 noaptea povestind…târgul ăla de carte era tot prezent în gândurile noastre şi în discuţie, aşa încât ne hotărâm să plecăm cu trenul de dimineaţă la Bucureşti. Deja nu mai aveam răbdare!

Pe la 4 am plecat spre gară. Trenul, dacă se putea numi aşa o chestie care făcea cam 5 ore până la Bucureşti, cu schimbare şi pauză, când distanţa e de vreo o sută şi ceva de km, pleca la 5. Aşa se face că la 10 eram în Bucureşti, direcţia TNB…habar nu am câţi bani am avut la noi, aproape tot ce aveam în casă în momentul respectiv, dar am păstrat doar banii pentru trenul de întoarcere…de restul am cumpărat cărţi…

Seara am luat trenul înapoi, maximă nefericire că, pe măsură ce se întuneca afară, nu mai putea răsfoi cărţile cumpărate că de, trenul nu era dotat şi cu lumină…Pe la 10-11 seara am ajuns acasă, după  o noapte nedormită, după vreo 10 ore de călătorie cu trenul, după slalomul prin TNB, extrem de obosite, dar atât de fericite că nu aveam somn şi, cum făceam în toate serile, ne-am aşezat fiecare în câte un colţ de pat şi am citit până am adormit.

Când eram în facultate, pentru că nu aveam mobil şi pentru că acele cartele de Romtelecom se terminau mult înainte ca noi două să apucăm să ne spunem câte am fi vrut, ne scriam.

Mama îmi trimitea pachete cu mâncare şi ştia că pachetul nu are aceeaşi importanţă dacă nu găsesc în el şi scrisoarea…eu îi trimiteam scrisorile prin poştă sau în pachetele cu vase goale. Şi cum să nu fi aşteptat cu nerăbdare, cum să nu fi deschis scrisoarea înainte de a vedea ce mai era în pachet, când mama scrie atât de frumos, încât acum, deşi vorbim cu orele la telefon, îmi dau lacrimile recitind pasaje din scrisorile ei?!

Sunt fragmente disparate, care, scoase din diferite contexte, este posibil să nu aibă aceeaşi “cădere”, dar mie îmi sunt mai mult decât dragi.

Aş vrea să te iau în braţe ca atunci când erai mică. Deşi nu pot din cauza distanţei, mental şi sufleteşte fac asta în fiecare zi şi, astfel, ne simţim mai aproape în fiecare zi. Asta e o parte a esenţialului nostru.

Lucrurile se întâmplă…Poate ştim cum ar fi bine să facem, dar cine face numai cum “ar fi bine”, cum trebuie? Oare nu-i prea seacă viaţa asta calculată? Avem stări, senzaţii, sentimente, dincolo de raţiune, în afara ei, şi aici vine omenescul din noi, farmecul, viaţa. Nu are sens să regreţi, pentru că a regreta că ai făcut, că ai simţit ceva într-un moment, înseamnă a regreta că tu eşti tu, nu-i aşa?! De fapt, tu ai făcut ca tine, ai simţit ca tine, suferi ca tine, de-asta eşti om şi de-asta eşti tu.
Nu există un “manual” de viaţă, nu există bine absolut şi nici rău absolut şi ştii deja că în fiecare rău e şi un sâmbure de bine şi vice versa. Nu te gândi vreodată că te judec…ce să judec?! Că ai făcut la stânga când trebuia să faci la dreapta? Dar, draga mea, tu nu ai “program”, precum calculatorul…Dumnezeu nu ne-a proiectat cu program, ne-a lăsat să alegem, să încercăm, să învăţăm şi asta tot facem mereu…

Am început de mult să înţeleg că creşti, chiar dacă eu tot “aia mică” îţi zic şi am încredere în tine, nu în sensul că vei face ce trebuie sau, şi mai puţin, ce-aş vrea eu, ci că vei trăi viaţa ta, cu bune şi cu rele, că vei face greşelile tale şi vei învăţa din ele.

Vezi tu că tot ce atinge sufletul rămâne, supravieţuieşte în timp? Contează ce-am avut, nu ce nu am avut şi contează că ceea ce-am avut ne umple sufletul.

Da, aş putea scrie pagini întregi despre mama şi, mai ales, despre ce m-a învăţat şi mă învaţă în continuare. Ei îi place să spună că şi ea ar fi învăţat multe de la mine, nu ştiu dacă o fi aşa, cert e că a fost poate un efect de bumerang…

A ştiut întotdeauna cum să-mi acorde libertate, să mă lase să cresc, să mă dezvolt, dar şi să mă responsabilizeze, una din frazele ei preferate fiind “sunt pentru libertatea persoanei şi răspunderea ei” Smile

M-a învăţat să am încredere în mine şi în părerile mele, să nu-mi fie ruşine de nimic şi să am libertatea de a spune ce gândesc fără teamă…m-a învăţat să nu fiu atentă la gura lumii şi, cu timpul, am înţeles ce înseamnă vorba pe care o tot auzeam la ea “instanţa supremă sunt eu”.

M-a învăţat că, în viaţă, “trebuie să laşi loc şi sufletului” şi că asta este întotdeauna ceea ce contează.

Mi-a spus ori de câte ori eram nemulţumită, mai ales din superficiale motive materiale, că, înainte de a vrea, de a fi supărată că nu am, trebuie să mă uit şi în urmă, nu doar înainte.

M-a învăţat că, în viaţă, nimic nu ni se cuvine, întâi trebuie să fac, să ofer şi apoi să pretind, dar să fiu şi pregătită să nu primesc.

M-a învăţat că un om deştept nu este acela care nu face greşeli, ci acela care ştie cum să “iasă” din ele şi caruia îi folosesc pentru a învăţa, pentru a se forma. M-a învăţat să-mi asum greşelile, să le înţeleg şi, dacă eu ştiu de ce le-am făcut, să am curajul şi umorul de a gândi “e greşeala mea şi ţin la ea”.

M-a învăţat că verbul vieţii este “a fi” şi nu “a avea”.

Nu ştiu dacă sunt o persoană norocoasă sau nu…tot ce am reuşit, a fost muncit, ca să zic aşa, nu mi-au picat noroace din cer, bucuriile au venit după oareşce strădanii…Dar pot spune cu mâna pe inimă că am avut un mare noroc, acela de a avea aşa o mamă.

Şi, dacă-mi doresc să mă mai înveţe ceva sau poate să mă fi învăţat deja, este de a fi şi eu, la un moment dat, o mama ca mama mea.

La Mulţi Ani, mami!

22 comments

  • Rodica

    La multi ani,mamichii!!!Ai grija de ea!

  • Rontziki

    @Rodica: Mulţumesc frumos! Asta ştim cel mai bine, să avem grijă una de alta Smile

  • sufletica

    Da. Trecuse ceva timp de cand nu am mai avut lacrimi in ochi. Uite ca prin postul dedicat mamei tale ai reusit sa imi umezesti ochii. Ii doresc un calduros La multi ani. Stii vorba aia: la asa mama, asa fiica.
    Tare mi-as fi dorit sa simt si eu caldura mamei mele, numai ca mama este exact inversul mamei tale. Totusi eu o iubesc neconditionat, chiar daca au fost multe momente in care mi-am dorit imbratisarea ei, un cuvant bun. Tragic sau nu… si acum imi doresc asta, insa stiu ca nu le voi obtine niciodata. Sa-ti traiasca mamicuta.
    Pies: ai o mica leapsa… premiu de la mine.

  • tetris

    Foarte frumos ai scris! Sunteti bogate cu asa o relatie frumoasa. La multi ani!

  • LiaLia

    Ești norocoasă, ești binecuvântată, ești bogată Smile La mulți mulți ani frumoși mamei tale, alături de tine mereu, chiar dacă uneori doar cu gândul, dar mereu cu sufletul. Este superb ce și cum ai scris, ți-am simțit emoția, bucuria, nostalgia, zâmbetul. Eu am noroc ca ambii părinți să fie cam ca mama ta, am avut și am de unde învăța. Te pupez tare tare și să treacă repede timpul până ajungi la ea să o sărbătorești cu ceva bun Smile

  • fly2sky

    Emotionanta postare, emotionante cuvintele mamei tale si pot sa spun ca sunteti cu adevarat norocoase amandoua, ca va aveti una pe alta, si ca aveti asa o relatie. Cat mai multi ani fericiti!

  • Rontziki

    @sufleţica: Mulţumesc mult pentru urări şi pentru cuvinte!
    Iubirea aceasta nu poate fi decât necondiţionată şi, chiar dacă nu o conştientizăm şi nu o exprimăm întotdeauna, face parte din noi.

  • Rontziki

    @tetris: Mulţumesc mult! Cum scria şi mama, asta e esenţa noastră, bogăţia noastră, cum ai spus tu Smile

  • Rontziki

    @LiaLia: Mulţumesc mult! Eu am avut-o doar pe mama, dar n-am simţit nici un moment că mi-a lipsit ceva şi asta e doar meritul ei. Că nu mă emoţionasem destul când am scris, îmi mai dau lacrimile şi citind comentariul tău Smile

  • Rontziki

    @fly2sky: Mulţumesc pentru urări! Aşa este, ne avem una pe alta şi, mai demult, ne spuneam, metaforic bineînţeles, că împreună, de mână, stăpânim lumea Smile

  • gothika

    Emotionant postul tau.
    Intr-adevar, ai o mama minunata, la multi ani sanatosi si fericiti! Smile

  • Cami

    In mod sigur ai o mama de nota 10 si esti norocoasa cu ea. S-o pretuiesti mereuSmile

  • pheideas

    Ce frumos ! Ai o mama tare inteleapta. "Am început de mult să înţeleg că creşti, chiar dacă eu tot "aia mică" îţi zic şi am încredere în tine, nu în sensul că vei face ce trebuie sau, şi mai puţin, ce-aş vrea eu, ci că vei trăi viaţa ta, cu bune şi cu rele, că vei face greşelile tale şi vei învăţa din ele."
    Sa ai grija de ea si s-o pastrezi cat mai mult ! Smile
    Mi-ai adus aminte de mama mea.

  • Bianca

    La mulți ani mamei tale și ție. Să vă țină D-zeu alături cât mai mulți ani de acum în colo.
    E superb ce ai scris, au izvorât din sufletul tău vorbe minunate pentru ființa cea mai dragă la fel cu din sufletul ei nu vor înceta să izvorască niciodată vorbe deosebite pentru copilul ei, TU.

    Vai…m-ai făcut să-mi fie dor de mami! :*

  • coryamor

    da, esti o persoana norocoasa. omul cel mai important din viata ta e asa cum a trebuit sa fie. zic cel mai important pentru ca esti omul care ai invatat sa fii langa mama…

  • Rontziki

    @gothica: Mulţumesc frumos pentru urări şi pentru vizită! Şi te mai aştept pe la mine! Smile

  • Rontziki

    @Cami: da, este de nota 10 şi sunt foarte mândră de ea Smile

  • Rontziki

    @pheideas: Mulţumesc pentru cuvinte! Cum spune şi ea, să dea Dumnezeu să fim sănătoase că, în rest, le facem pe toate Smile

  • Rontziki

    @Bianca: Mulţumesc frumos! Şi mie mi-e din ce în ce mai dor de ea, dar mai e puţin şi ne vedem Smile

  • Rontziki

    @coryamor: este general valabil că toţi părinţii îşi iubesc copiii şi că, la rândul lor, copiii îşi iubesc părinţii, dar eu cred că, dacă mama nu era mama mea şi o cunoşteam, tot aş fi apreciat-o şi admirat-o, ca om, ca prietenă…

  • cdmitroi

    cred ca ai atins fericirea! frumos

  • Rontziki

    @cdmitroi: o mai ating din când în când Smile mai ales că am fost învăţată să văd jumătatea plină Wink

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.