Este destul de lung filmuletul de mai jos, dar merita! Annie Leonard, autoarea lui, trage un semnal de alarma, ne spune o poveste despre societatea de consum, care nu este o veriga atat de naturala si de fireasca pe cat pare, in lantul istoriei…

Nu stiu cati dintre noi am fost preocupati in a cauta cauzele si radacinile “consumului”, dar sunt convinsa ca cei mai multi ii observam consecintele atat in jur, cat si in noi insine. Pe langa perspectiva ecologica, deloc de neglijat a filmului, si informatiile interesante, pe care ni le comunica, ne ofera ocazia de a analiza aceste consecinte asupra oamenilor.

Nu m-a mirat constatarea ca fericirea este intr-un declin evident fata de acum 50 de ani cand a fost declansat “consumul”. Annie Leonard vorbeste despre fericirea nationala in SUA, dar, desi ne putem incadra foarte bine la lumea a treia din punctul de vedere al filmului, regasim cu siguranta la noi si caracteristicile societatii de consum descrise…consecinta: declinul fericirii si explicatiile sunt foarte simple…avem mult mai multe decat oricand in istoria omenirii, dar nu avem esentialul : nu avem timp liber pe care sa-l petrecem nestingheriti si nestresati cu familia, cu prietenii, cu noi insine…

Suntem in permanenta nemultumiti pentru ca tot ceea ce vedem in jurul nostru ne indeamna sa ne depasim limitele, dar, din pacate nu in sens spiritual, sufletesc, intelectual…nu, suntem bombardati zilnic, prin toate mijloacele, cu niste modele spre care trebuie sa tindem, modele care uneori nu au nimic de a face cu realitatea…

Femeia arata ca un manechin, este imbracata, machiata, coafata etc dupa ultimele tendinte, pentru ca merge regulat la sala, la coafor, la cosmetica…in acelasi timp, are o cariera de invidiat, se perfectioneaza in continuu si respecta orice deadline, are timp sa ia masa sau macar sa bea o cafea cu cateva prietene si, intotdeauna, are acasa o familie minunata de care trebuie sa aiba grija, un barbat pe care reuseste sa-l surprinda mereu si sa-l faca fericit… si evident le bifeaza pe toate, desi ziua are in continuare tot 24 de ore, la fel ca in toate secolele pe care le stim, iar organismul mai si oboseste, umanul din ea se mai revolta uneori impotriva standardelor, dar exista si pentru asta solutie: ia un pumn de vitamine si alte de-astea responsabile cu energia si buna-dispozitie…

Barbatii, de-asemenea, arata ca scosi din revista, dupa ce au tras de fiare, au mancat sanatos, au achizitionat cele mai bune si mai in trend costume si, din ce in ce mai des in ultima vreme, au concurat femeile la arsenalul de cosmetice pe care il folosesc…de cariera, nu mai vorbim ca, teoretic, 90% din populatia globului isi construieste cariera intr-un super birou, cu laptop, telefon, blackberry si altele asemenea, de ultima generatie. Bineinteles ca, intre intalniri de afaceri, activitati sportive, o bere cu prietenii, indeplinirea cu succes a tuturor indatoririlor de tata, oferirea de atentii sensibile si sentimentale sotiei si, eventual, ajutarea acesteia in activitatile casnice, barbatul a avut timp si sa comande masina anului, sa-si ia partenera la niste vizionari de locuinte si chiar sa contacteze cateva banci…

Cam acestea sunt imaginile spre care trebuie sa tindem si carora trebuie sa ne adaptam, iar daca nu reusim sau, mai bine zis, pentru ca in mod firesc, nu reusim, consecinta naturala: suntem nefericiti.

E drept ca fiecare isi creeaza sistemul propriu de valori si isi stabileste prioritatile, incercand sa faca abstractie de aceste bombardamente, dar, oricat ne-am opune, abundenta de informatie ne-a influentat deja si suntem, intr-o mai mica sau mai mare masura, produsele societatii de consum. Depinde de noi ca masura sa fie mai degraba mai mica decat mai mare.

Din pacate, toate astea au contribuit la transformari in interesul pentru altceva decat bunuri, in felul in care oamenii se vad unii pe altii si, mai grav, a contribuit la o criza relationala si a familiei. E usor de urmarit cum s-a intamplat si cum se intampla asta…oamenii acestia minunati care tindem sa fim nu mai au atata nevoie de “celalalt” indiferent ca e vorba de prieteni, relatiile de prietenie devenind din ce in ce mai mult doar “socializari”, de un partener sau de familie. In plus, daca uneori au impresia ca le-a reusit adaptarea la modele, celalalt trebuie sa fie cel putin la fel de minunat, iar, atunci cand constata ca nu pot face fata chiar la tot, sunt atat de nemultumiti de ei insisi, incat asta devine singura preocupare si iarasi “celalalt” nu conteaza.

Si asa ajungem sa observam cu tristete cum creste constant foamea de “a avea” in paralel cu indiferenta aproape totala fata de “a fi”, cand “a fi” nu are nimic de-a face cu modelele…