Maestrul din Petersburg

Sau Being F.M. Dostievski…

Scriitorul sud-african John Maxwell Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 2003, isi propune nici mai mult, nici mai putin decat o curajoasa calatorie in mintea si in viata lui Dostoievski… si ii reuseste, nu numai in sensul ca tema si povestea sunt verosimile, ci mai ales prin faptul ca stilul este chiar dostoievskian.

Actiunea se petrece pe mai multe planuri si atinge multe teme specifice literaturii rusesti, cum sunt moartea, nebunia, dedublarea, lupta intre generatii, exaltarea si fanatismul politic, ca sa nu mai spun ca, similar romanelor lui Dostoievski, firul povestii este in mare parte construit pe personaj mai mult decat pe intamplari, pe trairile acestuia si pe tot zbuciumul sau interior.

Este destul de straniu sa-l vedem pe un scriitor, citit si urcat pe piedestal, in postura de personaj si nu de putine ori am avut impresia ca romanul este scris chiar de el, sub forma unui testament literar, marturisind ca, pentru a da lumii geniul sau, a tradat tot si mai ales s-a tradat pe sine : “Mi-am pierdut locul in sufletul meu, gandeste. […] A tradat pe toata lumea. Nu-si da seama daca tradarile lui ar putea patrunde mai adanc. A platit un pret urias. Il platesc o gramada de bani ca sa scrie carti, spunea copila, repetand cuvintele copilului mort. Ce-au omis sa spuna e ca in schimb a trebuit sa-si dea sufletul.”

Coetzee da dovada de un mare curaj patrunzand in cotloanele vietii lui Dostoievski si neiertand nici o inclinatie reprobabila a scriitorului, care ne apare in acest roman suferind si incercand sa faca lumina in misterul mortii fiului sau vitreg, Pavel, sarcina ingreunata insa de varsta sa inaintata, de accesele de epilepsie si de umbra creditorilor. Falit, macinat de durere, de datoria fata de Pavel, dar in acelasi timp starnit de o dragoste tarzie, portretul scriitorului pare a fi, la prima vedere, in antiteza cu ce si-ar fi imaginat si ce-ar fi dorit sa citeasca despre el admiratorii literaturii sale…in realitate, dupa ce-am citit cartea, datorita stilului si amintindu-mi de Raskolnikov, de fratii Karamazov, am avut impresia ca numai un om asa cum este cel din Mestrul din Petersburg putea sa le dea viata.

Din cate am citit pe ici, pe colo, autorul s-a inspirat nu doar din biografia marelui scriitor rus, dar si dintr-un capitol din “Demonii”, capitol pe care editorul lui Dostoievski a ales initial sa il elimine din volum, dar care, ulterior, a aparut in mai multe editii ale cartii, ca si apendice. Si uite cum o carte deschide drumul alteia pentru ca, desi am citit si mi-a placut foarte mult Dostoievski, “Demonii” mi-a scapat si imi propun sa remediez asta cat mai curand.

8 comments

  • Saturnianul

    Mărturisesc că nu m-au atras deloc scriitorii ruşi. Dostoievski nici atît. Am încercat să citesc "Crimă şi pedeapsă". Mi-a fost imposibil. Pe la jumatea cărţii am cedat. Scrie prea static pentru gustul meu.

    Însă tu te pricepi la recenzie de carte. Felicitări! Lucrezi în domeniu? Grin

  • Rontziki

    @Saturnianul: din pacate, nu…mi-ar fi placut, literatura si jurnalistica fiind printre primele pe lista cand incercam sa ma decid de ce sa ma apuc si eu in viata Smile
    Multam de aprecieri!
    Pe mine chiar m-au impresionat rusii in materie de literatura.
    Ai inceput cam nefericit cu Crima si pedeapsa…si mie imi venea uneori s-o arunc, dar aveam deja parere buna de Dostoievski de la altele.

  • Saturnianul

    Măi, ştii care e faza tare? Că io de formaţie îs jurnalist. Aşa scrie pe diploma mea. Dar meseria pe care o practic e cu totul alta. E o poveste mai ciudată, nu de spus aici, oricum. În mare, sunt un fel de hibrid Grin

    Poate că am început nefericit cu cartea aia. Dar la vremea cînd am citit-o, pe ea se bătea monedă, era cea mai… celebră Grin

    Cu ce carte a lui Dostoievski mi-ai recomanda să încep Smile

    PS: Dacă nu te deranjează, mi-ar plăcea să discutăm mai mult pe mess despre cărţi şi orice altceva. Îmi poţi trimite id-ul tău pe una din adresele de la pagina de contact de pe blog.

    Dacă te deranjează, îmi cer scuze pentru îndrăzneală.

  • Rontziki

    Ti-as recomanda Fratii Karamazov, mie mi-a placut cel mai mult, dar tre' sa reusesti sa treci de primele 90-100 de pagini…dupa care se devoreaza.
    O sa-ti trimit id-ul de mess (un id si mai straniu decat cel de aici Big Smile

  • lemondegala

    m-ai facut curioasa, "Demonii" este un adin cartile mele preferate; chiar vreau sa vad cum reuseste Coetzee sa-l surprinda pe Dostoievsky

  • afreuda

    chiar nu stiam ce sa pun pe lista pentru urmatoarea sesiune de book-shopping. Acum stiu. Smile

  • Rontziki

    @lemondegala: ma bcuur ca te-am facut curioasa Smile
    eu trebuie sa recuperez cu Demonii ca nu am citit-o in perioada dostoievski Smile

    @afreuda: sper sa-ti placa Smile si iti recomand bookfest pentru urmatoarea sesiunea de book shopping, intre 17 si 21 iunie.
    Tocmai am inceput Yalom-ul cu terapia pe doua voci Wink

  • Pingback: La plimbare prin blogosferă (23) | Rontziki

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.