Minciuni pe canapea – Irvin D. Yalom

Minciuni_pe_canapeaAutorul este de profesie psihoterapeut si a debutat ca romancier cu Plansul lui Nietzsche, roman ecranizat in regia lui Pinchas Perry, cu Armand Assante in rolul lui Nietsche.

Minciuni pe canapea mi-a atras atentia prin tema si prin recomandarile de tipul “o carte care dezvaluie resorturile intime ale sufletului omenesc si cauzele profunde ale problemelor care ne macina”. Pornind de la astfel de asteptari nu este de mirare ca totusi cartea nu mi-a produs nici o revelatie si nu m-a impresionat cat mi-as fi dorit.

Romanul este o incursiune in lumea psihoterapiei, presarat pe alocuri cu referiri la metode de psihanaliza si la etica profesionala, mai mult sau mai putin respectata. Tema principala pare a fi stabilirea faptului ca granita intre respectarea si incalcarea codului deontologic al profesiei de psihanalist este instabila si miscatoare. Regulile psihoterapiei sunt bine stabilite, la fel ca si rolurile pe care le joaca in cadrul sedintelor psihoterapeutul si pacientul. In mod normal, pacientul este cel care initiaza terapia si cel care se confeseaza pe canapea si, evident, medicul se bazeaza pe o sinceritate prezumata a pacientului, poate cu exceptia unor aspecte a caror nedivulgare poate fi intuita in cadrul psihoterapiei.

Personajul principal, Ernest Lash, un psihoterapeut aflat la inceputul carierei, infatuat si ambitios, se doreste a fi un inovator in domeniu, motiv pentru care incepe un experiment ce are la baza maxima sinceritate in relatia cu un pacient, ales aleatoriu ca fiind urmatorul pacient cu care va incepe terapia. Intamplator, urmatorul pacient este chiar fosta sotie a unui alt pacient, aceasta initiind terapia doar pentru a se razbuna pe medicul care, in mintea ei, l-a impins pe sotul ei spre divort. Pe parcursul sedintelor incearca asiduu sa-l seduca pe dr. Lash, inarmata cu un reportofon pentru a surprinde orice abatere de la codul deontologic. La randul sau, dr. Lash incearca sa continue terapia experimentala bazata pe sinceritate, desi devine din ce in ce mai greu sa fie psihoterapeutul sincer al unei femei atragatoare care conduce sedintele in directia unei relatii erotice.

Poate mai incitanta decat povestea sedintelor de terapie ale drului Lash cu Carolyn este experienta unui alt medic, Marshal Streider, supervizorul lui Ernest Lash, cu un pacient foarte bogat care sufera, printre altele, de un sindrom de autoinvinuire si care insista sa ii faca medicului un cadou, mai mult sau mai putin direct. Marshal este unul dintre adeptii fara tagada al regulilor institutului psihanalistilor, chiar unul dintre persoanele cu putere de decizie in cazurile de incalcare, si va duce o lupta interesanta intre etica si morala, pe de-o parte, si ambitie si lacomie pe de alta parte.

Radiografia relatiilor umane se desfasoara pe mai multe planuri, sunt redate povestile mai multor personaje, curgand spre deznodaminte previzibile. Pe coperta cartii scrie ca romanul ne dezvaluie cat de vulnerabili suntem, fara exceptie in fata singuratatii si a nevoii de iubire. As completa si cu sublinierea vulnerabilitatii in fata orgoliului, a ambitiilor si a lacomiei…

Dupa ce pe durata multor pagini, actiunea si ideile par a se invarti intr-un cerc vicios, lasand, e drept, cititorul sa savureze duelurile mentale dintre personaje, precum si algortimul gandirii acestora, in ultima treime din carte, autorul da un ritm alert intamplarilor si concluziilor, zugravind rapid si concentrat o adevarata folosofie de viata. Asa cum spuneam mai sus, la prima vedere, tema pare a fi granita intre permis si nepermis in relatiile dintre terapeut si pacient, dar in final se dovedeste ca Yalom a dorit expunerea discreta a unei teorii de cauza – efect la nivel de viata…pe principiile binecunoscute “ce semeni, aia culegi” si “nu vedem padurea din cauza copacilor”.

Pentru acestea din urma, dar si pentru placerea de a parcurge dialoguri inteligente, continand manipulari mai mult sau mai putin evidente, merita citita si o asez printre cartile pe care le recomand.

6 comments

  • ixtab

    O recenzie foarte buna. Felicitari.

    Un alt roman de Yalom este 'The Schopenhawer cure'. Stii cumva daca a fost publicat si la noi?

  • Rontziki

    Din pacate nu s-a publicat, cel putin eu nu l-am vazut…
    Commentul tau s-a afisat mai tarziu, desi nu am moderare la comentarii, si de-asta te intrebam despre ce carte e vorba Smile
    Ne tinem la curent daca apare si la noi Smile

  • feeria

    Ah ah! Sa stii ca am sa citesc ce-ai scris despre carte dupa ce o voi citi si eu! Nu obisnuiesc sa citesc despre cartile pe care stiu sigur ca le voi citi. Grin

    Eu il iubesc pe Yalom. Este un scriitor bun, un psihoterapeut valoros. Daca nu ai citit, sa citesti si "Calaul dragostei. 10 povesti de psihoterapie". Socant si fascinant in acelasi timp.
    De curand am luat o carte in care, alaturi de o pacienta a lui, impartaseste demersul terapeutic.

  • feeria

    Nici al meu nu apare!

  • feeria

    Mi-a placut o chestie. Yalom a adus in discutie si posibilitatea ca psihoterapeutii sa fie victime ale comploturilor si manipularilor, in pofida inteligentei si capacitatii de a sesiza adevaratele motivatii ale clientilor lor. Si asta doar pentru ca, in cautarea acelei relatii autentice si profunde, care sa produca transformari sufletesti, uita ca pacientul poate avea "a hidden agenda". Ma gandesc la renumitii "therapist killers".

  • Rontziki

    @feeria: si mie mi-a placut chestia asta…te astepti ca, in cadrul unei terapii, teoretic in interesul pacientului, acesta sa fie sincer si evident terapeutul porneste de la aceasta premisa. Dar uite ca se poate intampla si altfel…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.